În 1909, aproape peste 60 de ani de la moartea lui Bab, rămășițele Sale au fost îngropate într-un mausoleu de pe versantul Muntelui Carmel. Locația sanctuarului Lui Báb a fost aleasă de Bahá'u'lláh.

Locul de odihnă al lui Bahá'u'lláh este cel mai sfânt loc pentru Bahá'í – Qiblah. În direcția acestui loc trebuie să ne întoarcem când citim rugăciunea obligatorie zilnică.

În anul 2019 lumea Bahá'í a auzit o veste bună - a fost procurat un loc pentru construcția Mausoleului lui Abdu'l-Bahá. El va fi construit în imediata apropiere a Grădinii Ridvan din Akka. Astăzi, rămășițele lui Abdu'l-Baha se odihnesc în Mausoleul lui Bab.

În arhive pelerinii pot vedea portretele lui Bahá'u'lláh și Bab, precum și numeroase obiecte casnice ale Manifestărilor, lui Abdu'l-Bahá și Shoghi Effendi.

După cum a explicat Shoghi Effendi, această întreprindere majoră… "ar servi ca un depozit permanent și demn pentru relicviile neprețuite și numeroase, asociate cu Fondatorii Gemeni ai Credinței, cu Exemplul Perfect al învățăturilor sale și cu eroii, sfinții și martirii săi"...

Cu fațada asemănătoare clădirii Arhivelor, cu piatră din Italia, înconjurat de o colonadă de șaizeci de coloane corintice, sediul Casei Universale a Dreptății conține, pe lângă camera de consiliu a Casei Dreptății, o bibliotecă, o sală pentru primirea pelerinilor și a demnitarilor, încăperi de depozitare cu sistem de purificare a aerului pentru păstrarea Tabletelor originale și a altor documente prețioase, săli pentru secretariat și numeroasele servicii auxiliare care pot fi necesare.

Clădirea Centrului Internațional de Propovăduire este "sediul acelei instituții care este învestită în mod specific cu funcțiile duble ale protecției și propagării Cauzei lui Dumnezeu. Instituția însuși, la care s-a referit în scrierile sale Păzitorul iubit, a fost înființată în iunie 1973, materializând lucrarea Mâinilor Cauzei lui Dumnezeu aflați în Țara Sfântă oferind astfel extinderea în viitor a funcțiilor cu care acest organism a fost înzestrat".

Centrul pentru Studiul Textelor este sediul unei instituții de cercetare științifică, menită să sprijine Casa Universală a Dreptății în consultarea Scrierilor Sacre și să pregătească traducerile și comentariile autorizate ale textelor Credinței.

Clădirea a fost finalizată și ocupată în 1999. Acum adăpostește Departamentul de Cercetare și este casa temporară a Bibliotecii Internaționale Bahá’í și a altor birouri.

Bahá'u'lláh și-a petrecut ultimii ani din viață în conacul de la Bahji, la marginea orașului Akka. Această clădire vastă și impunătoare, care acoperă o suprafață de peste 740 de metri pătrați, a fost construită în jurul anului 1870.

Mai multe camere de la etajul superior sunt de interes deosebit pentru Bahá’í. Camera sud-estică a fost ocupată de Bahá’u’lláh. În ea a primit vizitatori, inclusiv pe profesorul orientalist, Edward Granville Browne, a cărui relatare despre întâlnire este cunoscută de mulți Bahá’í. Camera de sud-vest a fost folosită de Shoghi Effendi în perioada în care a rămas și a lucrat la Bahjí.

După drum greu pe mare si uscat, din Adrianopole, pe 31 August 1868, Baha’u’lah cu familia Sa au ajuns în Akka. Sosirea lui Bahá’u’lláh cu familia Lui în colonia penitenciară din ‘Akká, nu a fost decât începutul unei crize majore, caracterizată prin suferinţe şi mai amare, restricţii severe şi tulburări puternice, care, prin gravitatea sa, a depăşit chiar agonia din Síyáh-Chál din Teheran, şi cu care nici un alt eveniment din întreaga istorie a întregului secol nu se poate compara, exceptând convulsia internă care a zguduit Credinţa la Andrianopol.

"Aflaţi", a scris Bahá’u’lláh, dorind să sublinieze situaţia critică a primilor nouă ani de surghiunire a Sa în această cetate-închisoare: "că la sosirea Noastră în acest Loc, am hotărât să-l desemnăm drept: "Închisoarea supremă".

Grădina Najíbíyyih, o insuliţă situată în mijlocul unui râuleţ, în partea de est a oraşului, onorată cu numele de Ridván, şi desemnată de El drept "Noul Ierusalim" şi "Insula Noastră înverzită", împreună cu reşedinţa lui  Abdu’lláh Paşa, — închiriată şi aranjată pentru El de Abdu’l-Bahá, situată la câteva mile la nord de Akká — deveniseră acum locurile favorite de refugiu ale Aceluia Care, timp de aproape o decadă, nu pusese piciorul dincolo de zidurile oraşului şi al Cărui singur exerciţiu fusese să parcurgă cu paşi mărunţi, într-o repetiţie monotonă, podeaua camerei Sale de dormit.

Anume în această clădirea Bahá’u’lláh a revelat Cartea Legilor Sale, Kitab-i-Aqdas (circa în 1873). După înălțarea lui Bahá’u’lláh, Abdu’l-Bahá a continuat să rămână în acea casă.

Păzitorul numește această casă, ca "locul care a devenit martor a multor chinuri a Fondatorului Credinței, precum și a celei mai mari crize, în timpul căruia Abdu’l-Bahá a suferit de la mâinile Spărgătorilor Legământului Tatălui Său".

Această clădire a fost reședința lui Abdu’l-Bahá timp de treisprezece ani până când s-a mutat în Haifa, iar aici a primit primii pelerini din Occident. Capătul estic al etajului superior era partea din casă ocupată de membrii familiei sfinte. În afara încăperii centrale mari din această aripă se află camera locuită de Bahíyyih Khánum, Cea mai Mare Frunză Sfântă, unde rămășițele lui Báb au fost păstrate în secret timp de mulți ani, înainte de a fi transferate pe Muntele Carmel.

Faptul că aceste trei locuri de odihnă sunt adunate la un loc, la umbra Mormântului lui Báb însuşi, adăpostite în inima Carmelului, cu faţa spre oraşul alb ca zăpada, de cealaltă parte a golfului Akkăi, Qiblihul lumii Bahá’í, aşezate într-o grădină de o rară frumuseţe, întăreşte, dacă vrem să-i estimăm corect semnificaţia, potenţialităţile spirituale ale unui loc pe care Bahá’u’lláh însuşi îl numeşte sediul tronului lui Dumnezeu.

În grădinile de pe aceste terase sunt îngropate rămășițile fiului lui Bahá'u'lláh – Cea Mai Pură Ramură - Mirza Mihdi, fiicei lui Bahá'u'lláh - Cea mai Mare Frunză Sfântă - Bahíyyih Khánum, soției lui Bahá'u'lláh – Navváb, soției lui Abdul-Bahá– Munírih Khánum.

«Сады, окружающие это здание, своим богатством красок и разнообразием растений напоминают о том, что человечество, при всей его многоликости, может жить в гармонии. Свет, исходящий от величественного центрального здания, — словно луч надежды для бесчисленных людских множеств, стремящихся к такой жизни, которая насыщала бы не только тело, но и душу» (Всемирный Дом Справедливости).

"A fost selectat locul primului Mashriqu’l-Adhkár al Țării Sfinte…situat pe vârful Muntelui lui Dumnezeu, în imediata apropiere a Locului, sfințit de pașii lui Bahá’u’lláh, lângă vestita peșteră a lui Ilie; acest loc este  asociat cu revelația Tabletei Carmelului, Carta Centrelor Administrative și Spirituale ale Credinței pe acel munte".