Sursa primară a tuturor conflictelor, ce izbucnesc în lume, este aderarea oarbă și neexaminată la unele tradiții, mișcări sociale sau diferite sisteme filosofice.

Dumnezeu a oferit fiecărei ființe umane intelect și capacitate de a diferenția adevărul de înșelăciune. Cine nu își folosește intelectul după destinație, dar preferă să împărtășească unele idei sau gînduri a unor persoane fără a reflecta asupra acestora, justificînd acest fapt prin respectul față de acei care le promovează, sau din cauza fricii, acele persoane neglijează responsabilitatea morală pe care o are fiecare ființă ce posedă conștiință și intelect. Mai mult de cît atît, acționînd în acest mod, oamenii cad pradă fanatismului și devin intoleranți față de adepții altor viziuni. Fanatismul generează conflict. Istoria omenirii este încărcată de exemple a antagonismului, chiar și a vărsării de sînge, cauza cărora au fost unele diferențe minore în ritualele religioase sau cele mai neesențiale devieri de la doctrinele teologice.

Căutarea independentă a adevărului ajută individul să conștientizeze ce îl determină să aleagă o oarecare învățătură ideologică sau religioasă. Conform viziunii Baha’i, pentru toți realitatea este dată doar una singură, prin urmare, deschizînd pentru sine însuși din ce în ce mai mult orizonturile acesteia, oamenii, într-un final, vor învăța să se înțeleagă mai bine unul pe celălalt și vor convețui în armonie. Cheia pentru a atinge unitatea este tinderea sinceră de a descoperi adevărul.

"Noi suntem tentați să credem că doar noi avem dreptate și toți ceilalți se înșeală. Aceasta este o iluzie-cel mai mare obstacol pe calea obținerii unității, dar fără unitate nu putem afla adevărul, deoarece adevărul este unul singur" — din cartea: "O Nouă Religie Mondială"

Omul trebuie să se elibereze de toate prejudecățile și de rezultatul imaginației proprii, doar atunci el va putea căuta adevărul obiectiv. În toate religile există același adevăr, datorită căruia unitatea omenirii poate fi realizată.

Toate popoarele și neamurile pământului posedă credințe fundamentale. Deoarece adevărul este unul, diferențele care există între națiuni au fost generate din cauza atașării lor față de unele prejudecăți. Dacă oamenii ar fi căutat adevărul, calea către unitate ar fi pavată.

"…Atunci cînd întîlniți oameni ale căror opinii diferă de ale voastre, nu le întoarceți spatele. Toți sunt în căutarea adevărului și multe sunt căile care duc la el. Adevărul are multe fețe, însă el rămâne mereu unul singur. Nu îngăduiți diferențelor de opinii, ori diverstității de gândire să vă despartă de semenii voștri, ori să fie cauza disputelor, urei și luptei din inimile voastre"– Abdu'l-Bahá

Principiul de bază proclamat de întemeiatorul Credinței Baha’i, Bahá'u'lláh (1817-1892), ne afirmă că adevărul religios nu este absolute, dar este treptat dezvăluit de către Dumnezeul oamenilor. În forma religilor mondiale, în concordanță cu capacitatea de percepere a adevărului la acestă etapă de dezvoltare a omenirii  și a cerințelor istorice, ce înfruntă umanitatea în acestă epocă. În acest fel, Revelația Divină este un proces necontenit și care mereu evoluează.

Dumnezeu este de necunoscut în Esența Sa, orice încercare de ai oferi lui Dumnezeu anumite definiții sau nume, doar reflectă limitarea noastră umană. Dumnezeu ne călăuzește prin Mesagerii Săi, care aduc umanității o nouă religie. Manifestările lui Dumnezeu au fost Avraam, Krishna, Moise, Buddha, Zorastru, Isus Hristos și Muhammed, Bahá'u'lláh și Premergătorul Său Bab, sunt ultimii Mesageri pentru această epocă, continuând lucrul măreților Mesageri din trecut. Cu venirea lui Bahá'u'lláh procesul evolutiv al religiei nu s-a sfîrșit, din contra a început un ciclu nou. Conform asigurărilor lui Bahá'u'lláh, “nu mai puțin de o mie de ani vor trece, ca o nouă Manifestare a lui Dumnezeu să apară”.

Mesagerii lui Dumnezeu, în Scrierile lui Bahá'u'lláh, sunt comparați cu razele de soare:

"...Ei sălășluiesc într-un singur tabernacol, se avântă în același cer, sunt așezați pe același tron, vorbesc despre una și aceiași și propovăduiesc o singură credință".– Bahá'u'lláh

Tema principală a Mesajului lui Bahá'u'lláh este unitatea. El ne-a învățat că este doar un singur Dumnezeu, că toate religile mondiale sunt expresia “Credinței neschimbate în Dumnezeu, veșnică în trecut, veșnică în viitor”, că toată omenirea este o rasă unică, care ar trebui să locuiască în pace și înțelegere. Și anume necesitatea istorică a unirii globale a omenirii este scopul venirii lui Bahá'u'lláh, deoarece adevărata unitate a umanității este realizabilă doar printr-o singură Credință în Dumnezeu, care ar putea fi primită de toți oamenii de pe planetă.

Credința Baha’i ne învață, că principile spirituale de bază a tuturor religilor mondiale se află în perfectă armonie, că țelul și misiunea lor este una și aceiași- crearea înțelegerii și unității între oameni, fondate pe principile iubirii și dreptății. Religia adevărată ar trebui să elimine barierele care divizează oamenii-rasiali, după clasă, după gen, după gardul de educație, după religie, adică toate formele secundare de unitate, de care oamenii deseori se atașează.

"Nu poate exista nici o urmă de îndoială, că națiunile lumii tuturor raselor și religilor se inspiră de la o singură sursă Divină și se află sub supunerea unui singur Dumnezeu" — Bahá'u'lláh

Religia ar trebui să unească inimile, să elimine războaiele și neînțelegerea de pe pămînt, ar trebui să contribuie la dezvoltarea spiritualității, să dăruiască lumină și viață fiecărui suflet. Dacă religia devine cauza antipatiei, urei sau neînțelegerii, atunci fără această religie ar fi mai bine, dezicerea de ea ar fi, într-adevăr, un act religios. Scopul administrării unui medicament este să vindece, dar dacă acesta intensifică suferințele, mai bine fără el. Orice religie, care nu generează iubire și unitate-nu este o religie adevărată. Toți Profeții Sfinți sunt precum niște vindecători pentru sufletul omenesc, Ei posedă remediul pentru tămăduirea omenirii. De aceia orice leac, care agravează boala, nu poate proveni de la Măreții Vindecători.

"Religia ar trebui să unească inimile, să elimine războaiele și neînțelegerile de pe pămînt, ar trebui să contribuie la dezvoltarea spiritualității" – Abdu’l-Baha

Este nevoie să eliminăm toate tipurile de prejudecăți –religioase, rasiale, politice și naționale, deoarece în special ele sunt generatoare de nenorociri din cauza cărora suferă omenirea. Aceasta este ca o maladie foarte gravă, care dacă nu o vom trata, ar putea distruge întreaga civilizație. Toate războaile distrugătoare însoțite de vărsări de sînge și a adversității, au luat naștere din cauza diverselor prejudecăți.

Coleziunile cutremurătoare, care continuă în zilele noastre, sunt cauzate de o ură religiosă fanatică a unor națiuni împotriva altora sau de prejudecăți rasiale.

Pacea nu va fi instaurată până când nu vor dispărea prejudecățile care divizează oamenii.

"Aceste prejudecăți sunt distructive pentru umanitate" – Bahá'u'lláh

Cunoștințele sunt cel mai măreț dar a lui Dumnezeu pentru omenire, din acestă cauză ar trebui să obținem cunoștințe despre acele arte, științe, meșteșuguri și aptitudini, care ar putea aduce oamenilor beneficiu și ar putea contribui la îmbunătățirea calității vieții pe acest pământ.

Prejudecățile deseori sunt cauzate de ignoranță, educația ar putea să contribuie la eliminarea acestora din inimile oamenilor. Oamenii au diferite talente și abilități. Educația oferită copiilor, ar trebui să dezvolte în ei comorile intrinsece și să-i încurajeze să coopereze creativ între ei.

"Bahá'u'lláh a declarat că analfabetismului și lipsa de cunoștințe sunt niște bariere, ce divizează omenirea, toți trebuie să primească educație generală și profesională. Prin ajutorul acestei surse, neînțelegerile vor fi eliminate, astfel unirii omenirii i se va da un impuls. Educarea generală este o lege universală". – Abdu'l-Bahá

Unul dintre principiile fundamentale ale credinței Bahá'í este armonia dintre știință și religie. Bahá'í afirmă că, așa cum știința este un vast sistem holistic de cunoaștere care s-a dezvoltat de-a lungul secolelor și mileniilor, la fel și la nivelul cel mai profund există o religie comună care este actualizată de la secol la secol, în conformitate cu evoluția socială a omenirii. Știința și religia formează împreună un dublu sistem de cunoaștere favorabil dezvoltării civilizației.

Abdu'l-Bahá a numit știința "cea mai nobilă" dintre toate virtuțile și "descoperitorul tuturor lucrurilor". Ca sistem de cunoaștere în dezvoltare, treptat știința permite umanității să separe faptele de ipoteze și să obțină o înțelegere tot mai profundă a realității fizice și sociale. Dezvoltarea profundă a potențialului științific - observarea, măsurarea, testarea minuțioasă a ideilor - a făcut revoluție în afacerile umane, permițându-ne să construim o înțelegere coerentă a legilor și proceselor care gestionează lumea naturii. În ultimele două secole, progresele științifice s-au accelerat semnificativ, ducând la tehnologii și descoperiri la care nici măcar nu putem visa în urmă cu câteva secole. Cu toate acestea, lipsită de standarde morale și etice introduse de religie, știința a devenit vulnerabilă la forțele și interesele materialiste care pot îndrepta dezvoltarea acesteia spre obiective scăzute și distructive.

De-a lungul istoriei omenirii religia a dezvoltat în nenumărate persoane capacitatea de a iubi, de a da cu generozitate, de a-i sluji pe ceilalți, de a ierta, de a crede în Dumnezeu și de a se jertfi pentru binele comun. Civilizații întregi s-au bazat pe ideile morale și spirituale pe care marile luminări spirituale - Manifestările lui Dumnezeu - le-au adus în lume. În cele din urmă, impulsurile pe care acești Fondatori ai religiilor mondiale le-au pus în mișcare au avut un impact major asupra îmbunătățirii caracterului uman. Cu toate acestea, în conformitate cu învățăturile Bahá'í, nu tot ceea ce se numește religie corespunde numelui ei - adevărata religie este o sursă de unitate și este în armonie cu știința.

Privată de înțelegere științifică și gândire rațională, religia devine o victimă a superstiției și a imitației oarbe a trecutului, pierzându-și vitalitatea. Când se întâmplă acest lucru, religia cade în degradare. Deși prin natura sa diferă de știință, religia adevărată, precum știința, progresează și se dezvoltă în timp. Din punctul de vedere al credintei Bahá'í, această evoluție are loc prin reînnoirea religiei de la secol la secol, odată cu apariția fiecărei noi Manifestări a lui Dumnezeu.

Bahá'í cred că religia și știința, ca două sisteme de cunoaștere, se completează reciproc în eforturile de a realiza transformări sociale semnificative și de a rezolva multe problemele dureroase de care suferă omenirea în prezent.

Screirile Bahá'í afirmă că, având în vedere aspectele material, spirituale ale vieții comune și dând atenția cuvenită atât cunoștințelor științifice, cât și spirituale, umanitatea va fi eliberată de capcanele ignoranței și pasivității. Într-adevăr, în acest fel este posibil să cultivăm și să realizăm întreaga gamă de potențial uman, de dragul progresului individului și al societății.